Repere psihoterapeutice -sentimentele dificile

A permite experienței noastre să fie, aici și acum, așa cum este ea, înseamnă mai întâi să ne răspundem la întrebarea: „Ce se întâmplă acum?” și să recunoaștem stările prin care trecem, fiind conștienți de ele.

De multe ori este dificil să permitem experienței să fie pur și simplu atunci când avem de-a face cu sentimente pe care nu știm cum să le tolerăm. Realitatea este că noi toți avem anumite sentimente și experiențe cărora ni se pare greu să le facem față când credem că ele sunt inacceptabile sau tabu. Alegem să credem că este ceva în neregulă cu noi și creăm povești pe care le atașăm sentimentelor noastre. Ori de câte ori apar aceste sentimente inacceptabile ne conectăm automat cu poveștile create. De exemplu, asociem anumite sentimente cu impresia că suntem răi și nepotriviți ori oribili. De vreme ce este dureros să acceptăm acest „sine rău” evităm să intrăm în contact cu el și rareori îl înfruntăm direct.

Ceea ce se petrece este că acest „sine rău” – dușmanul pe care decidem că trebuie să îl ținem la distanță – devine o identitate inconștientă și când acest aspect iese la lumină ne încordăm împotriva lui și reacționăm defensiv, apărându-ne și atacând. Trist este că menținând această luptă internă ajungem să o externalizăm și să reacționăm față de parteneri, copii, părinți, prieteni ca față de o mare amenințare. Cei pe care îi iubim sau am crezut că i-am iubit cândva devin dușmanii noștri.

Alegând să stăm cu sentimentele noastre inacceptabile, ne putem conecta poate cu dorul ori poate cu tristețea ori cu pierderea, poate cu teama, cu eșecul sau cu neputința și fiecare dintre acestea sunt trăiri ce se activează la întâlnirea cu un Altul, dar pe care le-am trăit cândva într-o relație semnificativă.  

În procesul psihoterapeutic putem conștientiza sentimentele și poveștile pe care le-am creat și atașat cândva sentimentelor noastre dificile, devenind mai compasivi față de noi înșine și față de alții și mai prezenți în relațiile și viețile noastre. 

A fi prezenți în relațiile și în viețile noastre înseamnă să reacționăm din ce în ce mai puțin față de partenerii, copiii, părinții ori prietenii noștri ca față de o mare amenințare și să vedem mai clar ceea ce se întâmplă în realitate și ceea ce avem nevoie să facem.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s