Repere psihoterapeutice- pierderea

Adeseori ne despărțim. Oameni ies din viețile noastre și noi ieșim din viețile altora și, într-un fel, „murim” pentru ei, iar ei „mor” pentru noi, fără ca „moartea” aceasta să ne doară. Dimpotrivă, ne poate fi mai confortabil așa.

Alteori, însă, o singură ființă iese din viețile noastre și poate fi atât de dureros… Ni se întâmplă așa când pierdem pe cineva drag.

Mulți tindem să fim „tari” și mergem înainte pentru că oricum nu putem schimba nimic, dar cu adevărat ceva se întâmplă în noi. Ne doare. Fie că ne dăm sau nu voie să ne trăim durerea și să fim triști.

Însă oamenii puternici își simt durerea și plâng. Plâng atât cât au nevoie şi plâng până când se vindecă. Însă nu plâng doar în singurătate și nu plâng doar pe înfundate. Ei îşi dau voie să exprime această parte din ei care suferă și acceptă să primească susținerea celorlalți.

Tu cât îți dai voie să te arăți vulnerabil/ă?

Cât îi lași pe ceilalți să te susțină?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s