Comunicarea intre parinti si copil – fundamentul stimei de sine a copilului

Sursa: www.copilul.ro
Sursa: http://www.copilul.ro

Ce este stima de sine?

Stima de sine se refera la cat de multa valoare ne acordam noua insine la un moment dat. Dupa Cristophe Andre (2009), o stima de sine inalta inseamna sa dovedim ca suntem capabili sa:
– spunem ce gandim;
– spunem ce avem de spus, chiar daca avem trac;
– indraznim sa spunem „nu” sau „stop”;
– indraznim sa spunem „nu stiu”;
– ne dam dreptul de a deceptioana sau de a rata;
– ne dam dreptul sa spunem „mi-e teama” sau „sunt nefericit(a)” fara sa ne simtim injositi;
– cerem ajutor fara sa ne simtim inferiori;
– ne dam dreptul de a ne schimba parerea dupa ce chibzuim;
– facem ce vrem;
– tragem invataminte din greselile noastre;
– ne simtim in regula cu ranile din trecutul nostru;
– suportam sa nu mai fim iubiti, chiar daca pe moment suntem nefericiti;
– stim ca putem supravietui esecurilor si nefericirilor noastre;
– nu ne este teama de viitor;
– insistam cand ne lovim de o dificultate;
– ne urmam calea, chiar daca suntem singuri;
– facem tot ce putem ca sa reusim ceea ce vrem sa reusim, dar fara sa ne fortam;
– ii iubim pe ceilalti fara sa ii supraveghem sau sa ii sufocam;
– dam dovada de umor fata de noi insine;
– radem din toata inima daca suntem luati peste picior;
– ne acordam dreptul de a fi fericiti;
– nu ne lasam pacaliti de publicitate sau de moda;
– indraznim sa ne aratam in costum de baie chiar daca corpul nostru nu arata perfect;
– nu ne desconsideram atunci cand nu suntem multumiti de noi insine;
– ne consideram OK, cu calitatile si defectele noastre;
– ne simtim impacati cu noi insine;
– ne acceptam asa cum suntem azi, fara sa renuntam totusi sa ne schimbam maine;
– simtim ca progresam si ca tragem invataminte din viata;
– ne gandim si la altceva decat la noi insine.

Un fapt cert este ca noi toti ne nastem cu o stima de sine ridicata si deci doar cu sentimente pozitive fata de noi insine. Noi toti, cand suntem foarte mici, credem ca suntem minunati!

Cu toate acestea, dupa o vreme, modul in care ne simtim pe noi insine sau modul in care se simte pe sine un copil, reflecta mai degraba o stima de sine destul de scazuta.

Ce anume face ca stima de sine a copilului sa se diminueze considerabil?

Scaderea stimei de sine a copilului si deci scaderea valorii pe care si-o acorda lui insusi, este determinata, pe de o parte, de mesajele timpurii pe care le primeste de la parintii sai, iar pe de alta parte, este determinata de interpretarile pe care copilul insusi le da respectivelor mesaje.

De exemplu, multe familii au dificultati in a vedea si a recunoaste faptul ca propriul copil este o persoana separata, unica, care are propriile gusturi, nevoi si dorinte. Parintii ar putea continua sa-si vada copilul care deja e mare ca si cand ar fi acelasi copil de 4 ani pe care il stiau odinioara si pe care si l-au imaginat intr-un anume fel. Din pacate, de multe ori, faptul ca un copil este diferit de ceea ce isi imagineaza parintii despre el, inseamna ca el este un copil rau, ceea ce invita copilul la a crede ca nu este iubit si, bineinteles, invita la deprecierea considerabila a sentimentului de valoare de sine a copilului. Lipsa comunicarii dintre membrii familiei adanceste prapastia dintre ceea ce vor sa spuna parintii si ceea ce interpreteaza copiii si in astfel de situatii se creaza o imensa ruptura intre copii si parinti. Undeva pe parcurs, copiii inceteaza sa mai traiasca conform asteptarilor parintilor, iar parintii nu isi mai cunosc copiii.

Parintii se plang de copiii lor astfel: „Ea/El nu vorbeste niciodata cu noi.” sau „Pur si simplu nu il mai cunosc/ nu o mai cunosc.” sau „Doar il/o cunosc! Ii place sa bata mingea/ sa stea in oglinda, prefera sa piarda vremea cu prietenii/prietenele decat sa fie cu noi sau sa-si faca temele, se infurie repede…”

in timp ce copiii spun: „Parintii mei nu ma asculta. Nici macar nu stiu cine sunt eu!” sau „As vrea ca parintii mei sa ma „auda”, sa ma cunoasca, sa imi satisfaca nevoia de iubire, dar cu cat trece timpul, sunt mai de neinteles pentru ei, mai straina si mai necunoscuta.” …

Copiii isi manifesta stima de sine scazuta in multe feluri diferite care arata ca nu se simt prea bine cu ei insisi. Iata cateva dintre semnele comune:
– vaicareala,
– timiditate,
– perfectionism,
– lauda exagerata,
– faptul de a recurge la diferite tactici in vederea obtinerii atentiei,
– faptul de a fi critic cu sine insusi,
– faptul de a-i invinovati pe ceilalti pentru orice,
– teama de a incerca lucruri noi,
– lipsa increderii in oameni,
– comportament defensiv,
– mancat excesiv,
– dorinta de a face intotdeauna pe plac,
– incapacitatea de a face alegeri, de a lua decizii, de a spune „nu”,
– comportamentul antisocial.

Un copil cu o stima de sine scazuta este un copil cu un sentiment al sinelui pierdut, un copil care nu mai este in contact cu propria sa putere, iar pentru a-i ridica stima de sine este esentiala comunicarea intre membrii unei familiei.

Ce inseamna comunicarea intre membrii unei familii?

Comunicarea nu inseamna doar sa vorbim frumos cu ceilalti, intr-o maniera civilizata, ci sa fim capabili sa vorbim atat despre ceea ce ne place cat si despre ceea ce este dureros sau neplacut. Sa fim capabili sa ne exprimam fiecare pe noi insine si sa permitem celorlalti membrii sa se exprime, acceptand conflictele care pot aparea si diversele sentimente, atat pozitive cat si negative. Sa avem grija sa nu ii etichetam pe ceilalti, sa nu ii jignim, sa nu ii desconsideram. Sa ne dam voie sa experimentam impreuna toate acestea si astfel sa ne permitem sa cream relatii interpersonale intime, intense si sanatoase.

Atunci cand exista dificultati de comunicare intre membrii unei familii, atunci cu siguranta sentimentele, gandurile, dorintele, nevoile, indiferent care sunt ele, nu sunt auzite, recunoscute si acceptate sau, si mai grav, nu mai sunt exprimate. Daca mult timp copiii se simt ignorati, respinsi sau anulati de catre parintii lor, ei renunta sa se mai exprime pe sine fata de acestia, renunta sa-si exprime indoielile, nelinistile si ingrijorarile si se indeparteaza din ce in ce mai mult de parinti.

Daca sunteti parinti si considerati ca in familia dumneavoastra exista dificultati de comunicare sau daca va pregatiti acum sa va formati propria familie, poate ca este timpul sa incepeti sa invatati cum sa transmiteti mesaje clare catre copilul dumneavoastra, sa-l recunoasteti si sa-l respectati ca individ separat, unic, cu drepturi depline si foarte valoros.

Sugestii utile pentru a creste si a consolida stima de sine a copiilor.

Iata mai jos 13 sugestii utile, oferite de Violet Oaklander (2013), a caror aplicare permite consolidarea sentimentul de sine al copilului:

1. ascultati sentimentele copilului, admiteti ca ele exista si acceptati-le.
In cazul copiilor mici puteti oferi, in fiecare zi, un timp regulat pentru o sesiune de exprimare a sentimentelor (de furie, de frica, de ingrijorare, etc). Acesta este un moment in care copilul poate spune toate lucrurile care l-au facut sa simta intr-un anume fel, fara ca dumneavoastra sa aduceti argumente, fara sa-l contraziceti, fara sa-i oferiti explicatii, justificari sau sa faceti comentarii. Important este sa fiti cu el, sa ii acordati atentie si suport pentru ceea ce simte. Timpul alocat pentru culcare este un moment bun si elibereaza copilul de eventualele stari proaste inainte de culcare.

2. tratati-l cu respect, acceptati-l asa cum este. Asigurati-va ca intelege foarte clar ca ceea ce nu acceptati sunt doar anumite comportamente ale sale;

3. oferiti-i o lauda specifica, la obiect. De exemplu ii puteti spune: „Imi place cum ai aranjat azi lucrurile la tine in camera.”, in loc de „Ce copil minunat esti.” In primul caz, copilul primeste un feedback pentru cat de bine se descurca intr-o situatie specifica. In cel de-al doilea caz va tinde sa creada ca va prostiti, pentru ca el stie ca nu este chiar atat de minunat.

4. fiti sinceri cu el, exprimati-va cu privire la ceea ce simtiti si credeti, fara sa-l lezati deoarece aveti gusturi sau pareri diferite. In cazul in care va simtiti tensionati, tristi, va este teama, etc, este preferabil sa ii spuneti copilului despre cum va simtiti in acel moment si despre cauza sentimentelor dumneavoastra. Astfel el intelege care este sursa comportamentului dumneavoastra si nu isi ia asupra sa vina pentru cum va simtiti;

5. folositi mesaje „eu”, mai degraba decat mesaje „tu”. De cate ori sunteti suparati de ceea ce copilul nu face bine in loc sa va exprimati nemultumirile cu privire la ceea ce nu face bine sau cum trebuie, incepeti sa vorbiti despre dumneavoastra, despre cum va simtiti, despre temerile voastre, despre vina pe care o resimtiti, etc. De exemplu ii puteti spune copilului: „Ma ingrijoreaza ca tu ai acum rezulate slabe la scoala.” in loc de „Esti cel mai prost copil din clasa ta.”

6. fiti specifici atunci cand il criticati si evitati sa ii spuneti „Tu intotdeauna…” sau „Tu niciodata…”. Cu siguranta veti descoperi ca exista si situatii in care copilul procedeaza asa cum doriti.

7. oferiti-i un timp special cu voi. Acest timp poate fi destul de scurt, 20 sau 30 de minute, insa lasati copilul sa decida ce activitate sa faceti impreuna. Dumneavoastra oferiti atentie deplina, facand ceea ce copilul VREA sa faca (ritualurile de culcare nu intra aici).

8. oferiti-i responsabilitati, independenta si libertatea de a face alegeri; implicati-l in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor privitoare la diferite evenimente din familie si din propria-i viata. Respectati-i sentimentele, nevoile, dorintele, sugestiile si intelepciunea;

9. evitati sa emiteti judecati, evitati sa oferiti multi de „trebuie” si sfaturi inutile;

10. fiti voi insiva un model bun – apreciati-va pe voi insiva, faceti lucruri pentru voi insiva. Este bine sa ne apreciem propria persoana. Este in regula sa ne simtim satisfacuti in urma unor impliniri. Este bine sa simtim placere fata de propria persoana;

11. luati-l in serios, acceptati-i hotararile. El stie cand nu ii este foame/frig, etc;

12. daca copilul exprima sentimente negative despre sine, sa fiti atenti sa nu-l contraziceti. De exemplu, daca copilul spune: „Sunt asa de urat!”, ati putea fi tentati sa spuneti „Nu! Esti frumos!” Acest lucru serveste doar la cresterea sentimentelor de sine negative, nu la a le schimba, deoarece mesajul implicit este: „ Tu gresesti cand crezi ca esti urat.” Schimbarea trebuie sa vina din interiorul copilului si acest lucru poate fi obtinut prin faptul de a-i permite lui sa aiba sentimente proprii si, totodata, de a i le accepta.

13. amintiti-va ca el este minunat si uimitor in unicitatea sa, chiar daca este foarte diferit de voi;

Un copil cu o stima de sine ridicata inseamna un viitor adult matur psihic, autonom si increzator in el insusi si in lumea inconjuratoare. Cati dintre noi nu isi doresc ce e mai bun pentru copiii nostri?

Autor: Daniela Dumitru, psiholog

Bibliografie:
Andre, C. 2009. Imperfecti, Liberi si Fericiti. Practici ale Stimei de Sine. Bucuresti: Editura Trei.
Oaklander, V. 2013. Ferestre catre copiii nostri. Gestalt-Terapie pentru Copii si Adolescenti. Bucuresti: Editura Herald.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s